Patria plânge-ntr-un colț de sertar,
în acest secol, trist și murdar,
mai vine, din când în când, un bătrân arhivar
și-o șterge de praf
cu-n prosop la fel de murdar...
Ștefan se ridică și-și caută sabia
lăcătuită-n muzee otomane,
Mihai își cheamă, la oaste, norodul
dar, vai, și-a pierdut capul,
tăiat de un ungur (fără cap),
Poetul mai cântă, cu lira domoală,
calendarul arată că-i Zi Națională,
am ajuns să cităm, ca dictoane,
”Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”
