DIN DOR DE EMINESCU, EDITURA CERVANTES, BUCUREȘTI, 2026

 GEORGE TERZIU

SE DEDICĂ CELOR CARE TAC

Se moare-n România de gânduri zdrențuite

Antinomii ciudate plutesc pe străzi buimace

Se moare cu speranța în lumea paralelă

Și fiecare vorbă se naște, apoi tace

Pe infinite zboruri se-așterne neputință

Poemele nasc rime într-un limbaj de lemn

Se moare-n țara noastră de boli imaginare

Și toată lumea tace, ca într-un vechi blestem

Cuvântul rațiunii a înghețat pe garduri

Bătrânii-și găsesc locul în cimitire triste

La radio transmite o simfonie mută

Copiii au în geantă la școală acatiste

Poemele iubirii au înghețat în fașă

Prin cimitir trec morții cu lacrimile prinse

Poeții stau în casă și se ascund de viață

În lumea lor sterilă, cu ușile închise

Se moare-n România se moare de prostie

Doar MOARTEA râde straniu cu masca pe obraz

Pe catafalcul zilei tronează expirații

EU VĂ ANUNȚ CU STIMĂ, CĂ N-AM SĂ TAC NICI AZI!

EU VĂ ANUNȚ CU STIMĂ, CĂ N-AM SĂ MOR NICI AZI!

 

?

 Adeseori, libertatea cuvântului se ascunde în punga goală!

Costel Zăgan, Inventeme

VĂNĂTOAREA DE CĂRȚI

 *** Cărțile nu se vânează cu nicio armă!

                                Costel Zăgan, Inventeme

VÂNĂTORUL DE EXPOZIȚII

 Apoi tablourile m-au urmărit toată viața

Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

ALEXANDRU MUȘINA - ÎNTÂMPLARE IV

 Ca niște glastre bine aranjate

Femeile îmi acopereau fereastra.

Nu că aș fi fost un iubitor de frumos,

Dar în comoditatea și groaza mea de lumină

Asta îmi convenea de minune.

Îngerul exoftalmic coborî din tavan

Și îmi șopti, printre dinți, cu o superioritate

Pe care nu am înțeles-o niciodată:

”Măi, vierme behaviorist, mai sparge și tu paravanele

Ce te despart de marile taine ale rădăcinilor de aur

Pe care clipele le înfig în trupurile muritorilor”.

”Fii, domnule, serios! Nu vezi că sunt bine cu toții,

Până și câinii cei jigăriți mă iubesc

Ce paravane, care paravane? Nu vezi cum ziua

Îmi deschide brațelede femeie iubitoare?”

”Daltonist inconștient ce ești, îmi zise îngerul,

Nu observi cum trec prin sângele tău cocorii albaștri

Și pleacă să moară aiurea, în lipsă

De o pajiște luminoasă măcar?!”

”Iar ace acesta o criză”, mi-am zis și, agale,

M-am îndreptat spre fereastră, să mă îmbăt

Cu divinul parfum al femeilor din glastre.

BUDILA-EXPRESS, CHIȘINĂU, 2022

Dan Balan - Ventigo Show Kiev

O STROFĂ DE ETERNITATE

 Eu barbarul din oglindă

eu ca Hanibal la poartă

aștept Roma să mă-nchidă

într-o operă de artă

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE