Apoi tablourile m-au urmărit toată viața
Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
Libertatea cuvântului versus călușul tăcerii (Costel Zăgan, GOGYOHKA MEA)
Ca niște glastre bine aranjate
Femeile îmi acopereau fereastra.
Nu că aș fi fost un iubitor de frumos,
Dar în comoditatea și groaza mea de lumină
Asta îmi convenea de minune.
Îngerul exoftalmic coborî din tavan
Și îmi șopti, printre dinți, cu o superioritate
Pe care nu am înțeles-o niciodată:
”Măi, vierme behaviorist, mai sparge și tu paravanele
Ce te despart de marile taine ale rădăcinilor de aur
Pe care clipele le înfig în trupurile muritorilor”.
”Fii, domnule, serios! Nu vezi că sunt bine cu toții,
Până și câinii cei jigăriți mă iubesc
Ce paravane, care paravane? Nu vezi cum ziua
Îmi deschide brațelede femeie iubitoare?”
”Daltonist inconștient ce ești, îmi zise îngerul,
Nu observi cum trec prin sângele tău cocorii albaștri
Și pleacă să moară aiurea, în lipsă
De o pajiște luminoasă măcar?!”
”Iar ace acesta o criză”, mi-am zis și, agale,
M-am îndreptat spre fereastră, să mă îmbăt
Cu divinul parfum al femeilor din glastre.
BUDILA-EXPRESS, CHIȘINĂU, 2022
Eu barbarul din oglindă
eu ca Hanibal la poartă
aștept Roma să mă-nchidă
într-o operă de artă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Mai dorește cineva
dăm pensionari grămadă
să se ducă la naiba
dracul urma să le piardă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Din cuvânt te-ai născut
în cuvânt te vei întoarce
căci ale tale sunt și tăcere
și necuvântul și cântarea
în numele lui Eminescu
și al Veronicăi Micle
și al poeziei lor de dragoste
până la cea din urmă postumă
înainte să eliberăm tăcerea
din
cuvinte
COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, 2005
Apoi tablourile m-au urmărit toată viața Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS