***
Tata mai înjura, se mai supăra, dar de bătut nu ne bătea niciodată. Mama se ocupa cu asta, că ea stătea tot timpul cu noi, mulți și obraznici: ei îi mâncam sufletul, nu altcuiva.
***
Am copilărit sfâșiat între paradisul satului natal și infernul orfelinatului.
Umorul, cruzimea și duioșia acestor istorii trăite sunt deopotrivă ale copilului de atunci și ale povestitorului de astăzi.
***
Tata râdea, zicea că eu am nevoie de potcoave, nu de teniși.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu