GEORGE TERZIU
SE DEDICĂ CELOR CARE TAC
Se moare-n România de gânduri zdrențuite
Antinomii ciudate plutesc pe străzi buimace
Se moare cu speranța în lumea paralelă
Și fiecare vorbă se naște, apoi tace
Pe infinite zboruri se-așterne neputință
Poemele nasc rime într-un limbaj de lemn
Se moare-n țara noastră de boli imaginare
Și toată lumea tace, ca într-un vechi blestem
Cuvântul rațiunii a înghețat pe garduri
Bătrânii-și găsesc locul în cimitire triste
La radio transmite o simfonie mută
Copiii au în geantă la școală acatiste
Poemele iubirii au înghețat în fașă
Prin cimitir trec morții cu lacrimile prinse
Poeții stau în casă și se ascund de viață
În lumea lor sterilă, cu ușile închise
Se moare-n România se moare de prostie
Doar MOARTEA râde straniu cu masca pe obraz
Pe catafalcul zilei tronează expirații
EU VĂ ANUNȚ CU STIMĂ, CĂ N-AM SĂ TAC NICI AZI!
EU VĂ ANUNȚ CU STIMĂ, CĂ N-AM SĂ MOR NICI AZI!
.jpg)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu