CUM NU SE-NDURĂ DIAVOLEASCA-MI LIMBĂ
miere gândesc și-mi șuieră otravă
femeile mă-nșală fără grabă
prietenii ca pe-un vestmânt mă schimbă
Cum dorm în iarbă ca-ntr-o piramidă
vicleana coasă vine să mă vadă
totul e-o pradă pentru-o altă pradă
i-e fluturelui silă de omidă
Și gloria-i o moarte mai devreme
greu de păcate slab de înger pare
sufletul meu zăcând între pahare
ca-n mărul înflorit suavul vierme
pe care vai zăpada se așterne
și îl strivește orice boare
