Patria plânge-ntr-un colț de sertar,
în acest secol, trist și murdar,
mai vine, din când în când, un bătrân arhivar
și-o șterge de praf
cu-n prosop la fel de murdar...
Ștefan se ridică și-și caută sabia
lăcătuită-n muzee otomane,
Mihai își cheamă, la oaste, norodul
dar, vai, și-a pierdut capul,
tăiat de un ungur (fără cap),
Poetul mai cântă, cu lira domoală,
calendarul arată că-i Zi Națională,
am ajuns să cităm, ca dictoane,
”Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”
ești întreg și dintrodată
singurătatea asta care te roade cînd și cînd
începe să rupă în tine bucăți mari din pustiul tău preferat
are culoare sîngelui roșu
vine încet
zgomotos
de parcă ar fi o amorțeală târzie în coapsa piciorului drept
ți-astupă urechile, nasul și gura
îți așterne în fața ochilor o țesătură complicată
arde în jurul tău lumânări cu mirosuri excitante
și râgâie apoi ușor în așteptarea gramătului tău excitat
iar când pleacă îți lasă doar golul tău vechi
ca o minge coborând tacticos treptele așternute în cale
POEZIA, vara 2021
Oriunde-ai fi
tăcere
spune-mi
cu
buzele tale mute
că
depărtarea este o iluzie
că
primăvara și-a uitat schiurile acasă
că
de pe muntele acesta
spune-i tu numele
a fi sincer înseamnă a iubi viața
Costel Zăgan, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014
Doar femeia mai rezistă
doar femeia ne arată
dacă-i veselă ori tristă
viața asta bletemată
Doar femeia ne arată
vremuri încotro se duc
daor femeia-i minunată
restul lumii-i balamuc
Vremuri încotro se duc
dacă-i veselă ori tristă
ține lumea sub papuc
doar femeia mai rezistă
Doar femeia ne arată
dacă-i lacrima curată
Costel Zăgan, EVADAȚI DIN ZĂPADĂ, 2018
album de artă
poetul şi iubirea
figură de stil
haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (22 noiembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Costel Zăgan - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020 Costel ZĂGAN România SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE Dă-mi melancolia și azi și oricând lacrimi amare curg din cuvinte acest Iisus Hristos moare-n cuvânt această pagină-i doldora de morminte Lacrimi amare curg din cuvinte iartă-ne pre toți care murim cântând stele răsar pe bolta fierbinte se face-întuneric în ultimul gând Iartă-ne pre toți care murim cântând ispiti-tu-ne-ai destinule opus acest Iisus Hristos renaște-n cuvânt acest poem s-a-nroșit spre apus Și Doamne abia-l mai suport că doare mai rău ca un mort (CEZEISME, 2008) Autor, Constanța Abălașei-Donosă EREZIA DE-A FI EMINESCU Doar atât să existăm eminescian căci unde-ajunge nu-i hotar nici ochi spre-a cunoaște și vremea-n cearcă în zadar din goluri a se naște vreme trece vreme vine în prezent le-avem pe toate dar de-a lor zădărnicie tu te-ntreabă și socoate pot să mai reînviu luminos din el ca pasărea phoenix o nu credeam să-nvăț a muri vreodată codrule codruțule numai cuvintele limbii române tac despre mine restu-s somnoroase păsărele Doamne ca să pot să mă trezesc odată pe mine Ție redă-mă doar atât (Erezii second hand, Editura AXA, Botoșani, 2014) Autor, Mihai Cătrună
GEORGE TERZIU SE DEDICĂ CELOR CARE TAC Se moare-n România de gânduri zdrențuite Antinomii ciudate plutesc pe străzi buimace Se moare cu spe...
.jpg)
