POETUL DE APOI

 Mă-mpiedic de cer și de pietre

mă-mpiedic de copilărie Doamne

aceasta nu-i ușa raiului Petre

mersul și zborul să mă condamne

Mă-mpiedic de copilărie Doamne

mă-mpiedic de toți și de toate

sunt copil de-o mie de toamne

întotdeauna timpul are dreptate

Mă-mpiedic de toți și de toate

aceasta nu-i ușa raiului Petre

e altă ușă și  merge ca pe roate

mă-mpiedic de cer și de pietre

Mă-mpiedic de copilărie Doamne

sau de cupa cu otravă din palme

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II