România.fin de siecle
cunosc în sfârşit ticăloşia oamenilor blânzi
cunosc aceşti oameni cu mâini umede şi
rotunde, gata să mângîie pe fiecare
sunt zile în care
oricare dintre noi
poate fi consecvent şi meschin
hotărârea de a nu miri
de a rezista
am luat-o şi noi
copiii mizeriei
vinovaţi de a ne fi născut
între două secole
între o coadă la carne
şi una la ouă
de crăciun nouă ni s-au arătat
oameni făcuţi zob în direct
am crescut în burta câinelui
care în noaptea aia
s-a îndopat cu creier proaspăt
astăzi aflăm că oameni
în care am crezut
au mers de bunăvoie
şi şi-au dat prietenii pe mâna securităţii
trădarea vrea să devină modelul nostru
ne dă lecţii de bună purtare:
nu faceţi sex nu vă drogaţi
nu scrieţi cuvinte porcoase fiţi metafizici
nu vă sinucideţi
nu vă ucideţi părinţii
aşteptăm cuminţi
ca viaţa noastră
să ia drumul hârtiei
*
prezentul tău este asemenea dunării
viitorul tău asemenea rinului
două braţe întinse
două braţe gemene
unul înnegrit de înţepături
celălalt cu pielea făcută franjuri
ariditatea începutului de secol
când nici iarba nu mai e ce-a fost
nu mai creşte
pe fundul bălţilor de sânge
sau pe locul unde s-au sfărâmat
dinţi şi coaste şi cranii
iată românia mea:
viitorul ei a început
o dată cu ultimele
mari morţi ale sale
cine moare astăzi?
poetul.
cine e ucis astăzi?
copilul.
poezie de Elena Vlădăreanu din Ce pot distinge în întunericul sălii, Europa. Zece cântece funerare (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu